Arthur Osborne (1906–1970) a fost un scriitor englez pasionat de spiritualitate si misticism, un discipol apropiat al lui Ramana Maharshi.

Viata lui Arthur in aceasta lume a fost relativ scurta: s-a stins la varsta de saizeci si patru de ani. Probabil ca vitregiile si privatiunile pe care le-a avut de indurat ca prizonier in Bangkok in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial au avut contributia lor. Ne-a lasat o mostenire scrisa despre Sri Ramana care va supravietui tot atat cat vor exista oameni dornici sa-l citeasca pe Bhagavan. A scris intr-un stil simplu si direct. Fara efecte literare si deci fara cuvinte superflue. Era de parere ca mesajul este mai important decat mesagerul sau. Ca fondator si editor al revistei "The Mountain Path" a deschis multora poarta spre o noua lume, in special in Occidentul care avea probleme cu terminologia sanscrita si cu termenii filosofici indieni in general. La fel ca si in viata, intra direct in miezul subiectului si spunea doar atat cat era absolut necesar ca cititorii sa poata usor si repede patrunde esentialul.

Arthur, in stilul sau inimitabil, a spus tot ceea ce era necesar pentru a clarifica calea lui Sri Ramana: cel mai bun lucru pe care il poate face cel ce ii urmeaza cu credinta pasii, este sa fie fidel invataturilor lui si sa se straduie sa nu lase niciun insemn al personalitatii sale.

Daca nu l-am fi stiut din scrierile sale sau de la cei ce-l cunosteau, infatisarea sa aparent indiferenta ne-ar fi indus in eroare, ascunzand observatorului fermitatea si intransigenta cu care s-a dedicat invataturilor guru-lui sau. Arthur nu credea in jumatati de masura si, desi casatorit si tata a trei copii, inima si sufletul sau le-a dedicat cautarii adevarului. Ca un cavaler al regelui Arthur, odata ce si-a angajat viata, nu mai putea fi vorba nici de sovaire, nici de intoarcere inapoi. Se poate vedea acest lucru din faptul ca el si sotia sa au venit in Orient cautand cunoastere in vremuri in care asemenea comportament nu numai ca nu era la moda, dar era considerat de familie si prieteni in Europa ca excentric in cel mai bun caz si anormal in cel mai rau. Arthur a facut o cariera academica stralucita si era bine vazut ca membru al colegiului de elita All Souls din Oxford cand a intors spatele acestei traditii scolastice deoarece a inteles de timpuriu ca lumea mintii este inadecvata intelegerii semnificatiei vietii.

In 1945 Arthur a venit la Arunachala pentru a se alatura familiei si lui Bhagavan de la care a primit binecuvantarea. Arthur a taiat legaturile cu traditia sufista pe care o practicase, urmand, de atunci inainte, exclusiv invataturile lui Bhagavan. Trecerea lui Bhagavan din aceasta lume nu i-a afectat in niciun fel credinta, intrucat implicit, din incredere si experienta, stia ca Bhagavan este intotdeauna gata sa ajute si sa calauzeasca pe cei care in mod sincer doresc acest lucru.

A lucrat la Madras ca editor al ziarului Indian Express unde a invatat sa reduca scrierile sale la strictul necesar. Ulterior a ocupat postul de director la Hindi High School in Calcutta iar in 1958, impreuna cu sotia sa Lucia, s-a stabilit pentru totdeauna la Tiruvannamalai. De atunci Arthur si-a dedicat tot restul vietii scriind despre ceea ce iubea cel mai mult: viata si invataturile lui Sri Ramana.