Ion Monoran a fost un poet si publicist roman. S-a nascut pe 18 ianuarie 1953. A fost fiul lui Alexandru Monoran si Maria Suciu. Era cunoscut cu numele prescurtat Mono si a refuzat sa debuteze, ca scriitor, desi ar fi putut-o face, cu un volum inainte de 1989, fiindca acel volum ar fi aparut cenzurat.Este exmatriculat in ultimul an de liceu pentru tentativa de trecere frauduloasa a frontierei, astfel Ion Monoran termina studiile liceale abia in 1978, absolvind Liceul de Filologie-Istorie din Timisoara.

Din 1973, timp de trei ani, a frecventat cenaclurile Pavel Dan de la Casa de Cultura a Studentilor din Timisoara, urmand ca in 1976 sa debuteze in literatura in revista Forum studentesc, cu poemele Prietenilor mei si Multa vreme. Colaboreaza cu versuri si la alte periodice ale vremii, precum Orizont, Amfiteatru, Echinox si Luceafarul.

In anul 1990 fondeaza ziarul Cotidianul Timisoara si pune bazele Socieatatii Timisoara. Dupa o riguroasa selectie de autor, Ion Monoran finalizeaza in 1993 volumul de versuri Locus Periucundus, ce cuprinde poeme scrise in anii 1975-1989. Insa poetul moare pe 2 decembrie 1993, inainte ca primul sau volum de poezii sa fie publicat.

Locus Periucundus vede lumina tiparului in 1994, fiind urmat de al doilea volum, Ca un vagabond intr-o flanela rosie, in 1996. In cariera sa literara, Ion Monoran a fost distins cu mai multe premii, printre acestea numarandu-se Premiul Nichita Stanescu pentru Poezie Contemporana (1987), Premiul Concursului de Creatie Literara (Satu-Mare, 1987) si Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. 

Este declarat, post-mortem, Cetatean de Onoare al Municipiului Timisoara.