Emil Mladin (24 iulie 1949, Bucuresti) este un prozator. Este fiul Georgetei (nascuta Voicu) si al lui Stefan Mladin. A absolvit in 1976 Institutul de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti. Lucreaza ca desenator tehnic, asistent de imagine la Televiziunea Romana, antrenor de inot. Debuteaza editorial in 1990, cu romanul Yesterday. Colaboreaza la revistele „Contemporanul”, „Romania literara”, „Caiete critice”, „Literatorul” etc. Yesterday este o pastisa stangace dupa romanele de consum occidentale, in speta dupa acelea de spionaj. Firul epic, schematic si previzibil, construit pe seama unor personaje de carton, este plasat intr-un decor a l’americaine. Protagonistul urmareste recrutarea de catre o agentie guvernamentala secreta a unei trupe de mercenari in scopul sabotarii unei baze atomice de pe teritoriul unei puteri militare adverse. Finalul este pacifist-moralizator. Asupra calitatilor de prozator ale lui Mladin a atras atentia abia romanul Haimanaua (1994), mostra de realism dur, frust si furios, articulat din perspectiva intentiei de a da o replica realitatii oficiale din fictiunile perioadei 1947-1989. Naratiunea se incheaga din confesiunea pe sarite a unui marginal, Radu Tristu, crescut intr-o casa de copii si adoptat apoi in familia unui inalt demnitar comunist, in care ramane totusi un corp strain. Ratarea pe toate planurile – sociala, afectiva – a personajului, motivata de mediu, dar si de un anumit fatalism identitar, este in fond un pretext pentru autor de a insira pe acelasi fir diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern in miniatura dintr-o casa de copii functioneaza metonimic si anticipativ fata de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune ale romanului fiind acelea in care umanul apare in pozitii corupte, vicioase, inter¬lope. Microromanul Pedeapsa (1997; Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane) exerseaza o fisa de patologie conjugala. Nevroza farmacistului pensionar Cezar Marcus, individ fara insusiri, identificabil prin drama pe care o traieste in cuplu, este rezolvata de autor prin fortarea unei simbolistici asa-zis freudiene. Ambitia lui Mladin de a da in Champs-Elysees (1998) un roman cu decor si personaje frantuzesti nu isi gaseste un corespondent in realizarea propriu-zisa a cartii. Poveste de dragoste desfasurata intr-un mediu de narcomani intelectualizati, scrierea respira aerul unui senzationalism kitsch, pretios si lipsit de culoarea mahalalelor pentru care Mladin aratase anterior ca are, literar vorbind, pregatirea necesara. Opera: • Yesterday, Bucuresti, 1990; • Anno Domini 1989, Bucuresti, 1991; • Haimanaua, Bucuresti, 1994; • Parintele Mavrodin, Bucuresti, 1996; • Pedeapsa, Bucuresti, 1997; • Champs-Elysees, Bucuresti, 1998.