Alberto Manguel s-a nascut in 1948 la Buenos Aires, dar a crescut la Tel Aviv, unde tatal sau a fost primul ambasador argentinian in Israel. La 7 ani, cand familia lui s-a intors in Argentina, a invatat spaniola, pana atunci vorbind doar in engleza si germana cu guvernanta.

La 16 ani, in timp ce lucra la Libraria Pygmalion din Buenos Aires, l-a cunoscut pe Jorge Luis Borges, deja orb la vremea aceea, care l-a rugat sa vina la el acasa si sa-i citeasca. Manguel i-a citit vreme de patru ani, pana in 1968, relatia stabilita astfel intre cei doi influentand decisiv destinul tanarului.

Din 1970, Manguel a trait in Franta, Anglia, Italia, Tahiti, a citit enorm, a scris articole si eseuri, a tradus si editat carti, a tinut conferinte la diferite institutii educationale. In 1980 a elaborat impreuna cu Gianni Guadalupi The Dictionary of Imaginary Places, un fascinant catalog al locurilor imaginare din literatura lumii. In 1983 a coordonat impresionanta antologie Black Water. The Book of Fantastic Literature. Dupa aceea s-a mutat la Toronto, Canada, unde a locuit impreuna cu familia aproape 20 de ani.

In anul 2000 a cumparat si renovat o casa parohiala din regiunea Poitou-Charentes din Franta, unde locuieste in prezent si in care a adunat o biblioteca de aproape 30.000 de volume. De-a lungul anilor a scris romane, a realizat antologii, a publicat volume de eseuri, printre care: A History of Reading (1996; Istoria lecturii, Nemira, 2011, 2022), The Library at Night (2006; Biblioteca noptii, Nemira, 2011), A Reader on Reading (2010; Un cititor in padurea din oglinda, Nemira, 2016), The Traveler, the Tower, and the Worm: the Reader as Metaphor (2013), Curiosity (2015), Packing My Library (2018; Sfarsitul bibliotecii mele, Nemira, 2019).

Opera lui a fost recompensata cu numeroase premii, fiind tradusa in mai mult de 30 de limbi. Autorul a beneficiat de o Bursa Guggenheim, iar in Franta i s-a conferit titlul de Ofiter al Ordinului Artelor si Literelor.

„Pentru mine, lectura a fost intotdeauna un fel de cartografie practica. Ca si alti cititori, am o incredere absoluta in capacitatea pe care o are lectura de a-mi cartografia lumea. Stiu ca pe o pagina, undeva pe rafturile bibliotecii mele, privindu-ma chiar in acest moment, se afla intrebarea care ma tulbura astazi, pusa in cuvinte cu mult timp in urma, poate, de cineva care habar nu avea de existenta mea. Relatia dintre un cititor si o carte este una care inlatura barierele temporale si spatiale si permite ceea ce Francisco de Quevedo, in secolul XVI, numea «convorbiri cu mortii.» In aceste convorbiri simt ca ma dezvalui. Ele ma modeleaza si imi confera o anumita putere magica. [...]

Literatura nu este o dogma: ea ofera intrebari, nu raspunsuri concludente. Bibliotecile sunt lacasuri esentiale ale libertatii intelectuale: orice constrangeri care le sunt impuse sunt, de fapt, ale noastre. Lectura este, sau poate fi, mijlocul deschis prin care ajungem sa cunoastem ceva mai mult despre lume si despre noi insine, nu prin opozitie, ci prin recunoasterea cuvintelor care ne sunt adresate individual, din locuri indepartate si cu mult timp in urma. As fi bucuros daca Istoria lecturii ar fi perceputa ca o marturisire plina de recunostinta a unui cititor pasionat, nerabdator sa impartaseasca si altora aceasta fericire continua si zbuciumata.”