Despre Ana Lexa

1980-1990: Copilarie si adolescenta
M-am nascut in Bucuresti, pe 17 iulie 1972. Inca de cand ma stiu, am fost fascinata de scris si citit. Copilaria mea a fost plina de povesti. La varsta de opt ani m-am apucat sa scriu (pe caietul de scoala al fratelui meu mai mare) prima mea poveste, una dintre multele care imi umblau pe-atunci prin minte. Ma consideram, asemeni creatorilor de basme cititi, o scriitoare. Primul roman l-am scris la varsta de 14 ani. In timpul anilor de liceu am continuat sa scriu si sa citesc, devorand in special literatura clasica.

1990-1995: Anii de facultate
In toamna anului 1990, am intrat la Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti. Nu era nici pe departe ceea ce visasem eu… Insa acum, privind in urma, nu-mi pare rau de acesti cinci ani, deoarece ei mi-au deschis mintea. Datorita lor am acumulat foarte multe cunostinte despre lume si fenomene. Perioada aceea de studentie a fost extrem de creativa; am citit foarte multe carti, am scris primele mele eseuri, ba chiar si prima nuvela. Am continuat sa ma gandesc in mod serios la a urma calea scrisului. Cea mai complexa realizare in aceasta privinta au constituit-o gandurile asternute zi de zi pe hartie, intr-o incercare de a ma cunoaste pe mine insami si de a-mi dezvalui lumea interioara. Toate aceste scrieri au insemnat un exercitiu de creatie. In iarna anului 1994 m-am casatorit cu Teodor, cel care mi-a fost cel mai bun prieten timp de trei ani. Primul copil, Rares, s-a nascut in octombrie 1996. Odata cu nasterea sa, bucuria si responsabilitatea de a fi mama au trecut inaintea oricaror alte preocupari ale mele.

2002-2004: Lucrul la “Alegeri”
In luna februarie a anului 2002, am devenit inca o data mama, de data aceasta cu Dara. Viata mea s-a schimbat foarte mult in perioada dintre absolvirea facultatii si publicarea acestui roman. Scrisul a ramas, pentru foarte multa vreme, doar pentru mine. In anul 2002, imediat dupa nasterea fetitei, am inceput sa scriu “Alegeri”. In el am infatisat alegerile din viata unei femei. Desi imi poarta numele, eroina si intamplarile derulate in carte nu reflecta nicio experienta personala. Cartea, terminata doi ani mai tarziu, a fost publicata in luna decembrie a anului 2004 de catre editura “Dacia” din Cluj. In acelasi interval de timp am lucrat, in paralel, ca traducator roman-englez si englez-roman pentru o companie de IT si ca jurnalist corector la doua reviste, “Market Watch” si “Stiinta pentru Toti”.

2004-2007: Lucrul la “Magister - Calea spre sine”
Acest roman reflecta ceea ce am devenit, stadiul in care ma aflu in prezent. Daca primul meu roman este unul al alegerilor, acesta este unul al transformarilor interioare. Din punct de vedere spiritual, in mine au avut loc prefaceri profunde, reflectate si in paginile cartii. “Magister” infatiseaza calatoria spre ceea ce ar putea deveni fiinta umana, fiind un drum al incercarilor si invataturilor.

Dialogurile GT - Astazi, scriitoarea Ana Lexa - "Povestea este un simbol al puritatii si al viselor..."

Ana Lexa face parte din tinara generatie de scriitori si, dupa cum marturiseste, a fost, de cind se stie, fascinata de scris si citit. "Copilaria mea a fost plina de povesti. La virsta de opt ani m-am apucat sa scriu, pe caietul de scoala al fratelui mai mare, prima mea poveste, una dintre multele care imi umblau pe-atunci prin minte. Ma consideram asemeni creatorilor de basme cititi, o scriitoare. Primul roman l-am scris la virsta de 14 ani. In timpul anilor de liceu am continuat sa scriu si sa citesc, devorind in special literatura clasica. "Primul roman a aparut, insa, in 2004 si s-a numit "Alegeri". Cel de-al doilea, "Magister - Calea catre sine", a vazut lumina tiparului in 2008 si a fost lansat de curind si la Brasov. Scrierile Anei Lexa vorbesc despre omul contemporan si problemele lui, generate de secolul in care traieste. Nici ultimul sau roman nu face exceptie de la aceasta regula: "Din toate experientele, eroul cartii va invata ca la baza existentei, singurele certitudini ramin: adevarul, frumusetea, stapinirea de sine, curajul, respectul, toleranta si, mai presus, iubirea impotriva lasitatii, inconsecventei, fricii de tine insuti sau de altii, prejudecatilor de tot soiul. Parabola superioara a existentei contemporane, cartea se ofera ca un memorial de calatorie spirituala, dar si ca un indrumar spre noi insine". (Florica Lupu)
- Parcurgind biografia dvs., orice cititor ramine frapat, poate, de faptul ca ati absolvit Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti, dar de o viata va ocupati de literatura. Cum se impaca munca unui fizician preocupat de fenomene si calcule precise cu literatura creativa a artistului?
- Fiecare dintre noi avem un talent cu care ne nastem, o chemare spre o latura mai mult sau mai putin artistica. Orice lucru pe care il facem noi personal este o creatie. Talentul sau chemarea mea a fost intotdeauna scrisul. Mai intii mi-a placut sa citesc. Scrisul a fost urmatorul pas firesc. M-a fascinat foarte mult aceasta lume imaginara, pornind de la povestile copilariei, trecind mai apoi prin romanele clasicilor si evoluind pe drumul acesta al cunoasterii de sine, care urmeaza firesc. Unii oameni nu sint de acord si spun ca niciodata nu ajung acolo. Eu zic ca, la un moment dat, fiecare dintre noi incepem sa ne punem intrebari despre noi insine, despre rostul nostru, de ce ne-am nascut. Scrisul este chemarea mea. Formarea de fizician a venit si intr-o perioada in care parintii puneau foarte mult accent pe educatie. Am trecut prin perioada comunista, in care facultatile tehnice erau la mare pret. Atunci, in momentul in care mi-am asumat aceasta chemare catre literatura si scris, parintii mi-au spus «nu cred ca ai ce sa faci, trebuie sa te indrepti spre altceva». Dintre stiintele exacte, cel mai mult mi-a placut fizica, pentru ca, dupa parerea mea, nu este atit de exacta. Ea depaseste niste notiuni abstracte, se ocupa foarte mult de fenomene, de studiul macrocosmosului, microcosmosului, adica acel punct de pornire spre o cunoastere a lumii si a noastra personal. Si atunci mi s-a parut firesc pasul de la fizica spre aceasta cautare spirituala in care am pornit incetul cu incetul.
- Vocatia pentru scris pare a fi existat dintotdeauna in viata dvs. Totusi, marturiseati ca ati avut o copilarie plina de povesti, in parte scriind sau ascultind. Ce reprezinta in acest context povestea pentru dvs.?
- M-a fascinat si ma fascineaza, in general, frumosul din povesti. Ideea de poveste in sine este, dupa mine, un simbol al frumosului, al puritatii si al viselor in care copiii evadeaza si isi pot forma acea lume minunata pe care ei si-o doresc si care ar trebui sa existe si in realitate. De aceea, si acum, cind vorbesc despre cartile mele le numesc povesti si din aceasta cauza m-am indreptat spre acest gen literar - romanul. Am fost intrebata de ce am ales romanul si raspunsul ar fi ca romanul hraneste prin frumusetea lui sufletul, nu numai mintea, si totodata ma ajuta pe mine sa pot exprima mai bine anumite concepte care nu sint palpabile: adevarul, binele, frumosul. Sint concepte care pot fi intelese mai usor in momentul in care le exemplifici printr-o actiune, printr-un personaj, prin anumite evenimente.
- Cind ati inteles ca veti urma aceasta cale a scrisului?
- Fiind mai putin incurajata in copilarie, am avut o oarecare neincredere in aceasta chemare. A fost ceva mai mult personal. Maturizindu-ma, am inteles foarte bine ca fiecare om trebuie sa-si urmeze calea personala, cum spune Paulo Coelho, fapt foarte important, care te defineste si in urma caruia poti sa te dezvolti plenar. Altfel, iti mutilezi sufletul, sensibilitatea interioara. Noi nu sintem numai trup, sintem si suflet si ratiune si ne mutilam foarte mult pe dinauntru in momentul in care nu ne urmam pasiunea. Am copii si se vede clar, cu ochiul liber, spre ce este indreptat fiecare.
- Cit de importanta a fost pentru dvs., ca scriitor, perioada de ucenicie, aceea cind doar v-ati pregatit citind, scriind, ascultind, invatind in fiecare zi? Este necesara pentru un artist?
- Pentru mine a fost importanta. A fost ca si o hrana. Scrisul reprezinta un exercitiu aproape zilnic. Este o nevoie interioara, la fel ca oricare alta si este importanta pentru ca reusesti sa te cizelezi. Cu cit exersezi, cu cit reusesti sa exteriorizezi si sa depasesti pragul de timiditate si sa dai si altora un feed-back, poti invata multe. Daca nu faci aceste exercitii, ramii la ideea de dorinta, de "mi-ar placea, mi-as dori", care nu se va materializa niciodata.
- Faptul ca ati tinut un jurnal v-a ajutat, pentru ca afirmati: "Am continuat sa ma gindesc in mod serios la a urma calea scrisului. Cea mai complexa realizare in aceasta privinta au constituit-o gindurile asternute zi de zi pe hirtie, intr-o incercare de a ma cunoaste pe mine insami si de a-mi dezvalui lumea interioara. Toate aceste scrieri au insemnat un exercitiu de creatie". In ce fel?
- Scrierea mea este foarte mult indreptata spre interior. Sint o persoana mai sensibila si atunci, intotdeauna, m-am aplecat mai mult spre interior decit spre exterior. Iar acea perioada in care am tinut jurnalul a fost ca o introspectie in urma careia am ajuns sa cunosc foarte multe despre constructia mea mentala, despre ce-mi place si ce nu si totodata m-a ajutat sa redau pe hirtie aceasta lume extraordinara de trairi, care de foarte multe ori este foarte greu de descris in cuvinte. De multe ori sintem incapabili sa redam verbal si sa reusim sa ii facem pe altii sa inteleaga ceea ce simtim si gindim. Omul este o fiinta foarte complexa, o ingemanare de sentimente, de trairi, de stari, de ginduri, de framintari si atunci aceasta cunoastere personala asternuta pe hirtie m-a ajutat sa pot descrie ce se intimpla in interiorul nostru.
- Ati scris doua romane "Alegeri" si "Magister - Calea catre sine", proaspat lansat la Brasov, tratind teme diferite. Care este povestea lor?
- "Alegeri" este o poveste de dragoste. Ea descrie traiectoria unei tinere care porneste din adolescenta, trece prin viata, se maturizeaza si ajunge sa afle atit partea buna a lucrurilor, cit si pe cea neplacuta, are experiente de viata. Am vrut sa arat ca toate aceste ginduri, framintari, stari sint urmate, pentru fiecare dintre noi, de alegeri pe care le facem in fiecare clipa a vietii si care se dovedesc a avea repercusiuni asupra existentei noastre. Ideea de baza a fost aceea ca viata noastra este rezultatul firesc al hotaririlor pe care le luam, si in functie de ceea ce alegem, ne va duce pe un drum sau altul, mai bun sau mai putin bun, mai placut sau mai putin placut. Depinde de noi.
- Despre ultima carte "Magister" spuneti ca este un roman al alegerilor si al transformarilor interioare. Cit de necesara vi se pare, in zilele noastre, o astfel de abordare?
- Dupa parerea mea, aceasta este esenta vietii. Viata, asa cum am inteles-o eu, nu este doar vietuire, nu se reduce la aspectul material. Ea este, de fapt, miscare continua, schimbare care trebuie sa fie evolutiva si in nici un caz involutiva. Evolutia nu poate avea loc decit prin cunoasterea atit a lumii care ne inconjoara, cit si a interiorului nostru si prin experimentare, prin punerea in practica a ceea ce ajungem sa cunoastem. Atunci mi s-a parut important ca experienta mea personala, pentru ca "Magister - Calea catre sine" este rezultatul unei experiente personale, al unor cautari si framintari pe calea cunoasterii de sine si adevarurile la care am reusit sa ajung si pe care le-am descoperit, sa poata fi date, prin carte, si altora, sa constituie un ajutor sau un punct de reper pentru drumul fiecaruia.
- Criticii au spus ca romanul este "un poem al omului, al bucuriei de a te descoperi, al regasirii sinelui". Cita nevoie mai avem de aceste valori?
- Depinde ce valori are fiecare. Viata incepe in momentul in care devii constient ca esti creatie a unei forte divine, ai o menire, iar aceasta este sa evoluezi, sa devii mai bun si sa intri in rezonanta si in comuniune cu lumea inconjuratoare, cu celelalte fiinte care te inconjoara, sa daruiesti si sa primesti la rindul tau, pentru a face ca aceasta lume si intregul univers sa functioneze.
- Ce va intriga cel mai mult vizavi de fiinta umana?
- Ceea ce este extraordinar la fiinta umana este complexitatea. Omul este o creatie absolut perfecta. Are tot ce ii trebuie. Sintem inzestrati cu atitea lucruri frumoase. Sintem capabili sa cream mult mai mult si sa devenim mult mai mult decit ne gindim in momentul acesta ca putem deveni. Ce ma intriga si oarecum ma intristeaza este faptul ca nu folosim acest potential. Citeodata nici nu ne dorim sa-l constientizam, sa-l cunoastem.
- Ce alte romane aveti in lucru si ce teme veti aborda?
- Urmatorul proiect este un roman social in care vreau sa vorbesc despre societate, despre cum ne ingradeste ea si despre lanturile pe care le impune si care, de foarte multe ori, ajutate si de aceasta educatie, nu intotdeauna benefica societatii noastre, ne constringe si ne limiteaza foarte mult. Societatea este in general cea care a reusit sa tina omul la un anume nivel, dupa parerea mea, strict material, si ne-a creat aceasta frica de schimbare. Ne e foarte frica de ceea ce este peste noi.
- Faceti parte din tinara generatie de scriitori. Cum vedeti promovarea tinerilor artisti in Romania de azi? Ce pasi ar trebui urmati pentru ca adevaratele valori sa iasa la suprafata?
- In Romania lucrurile stau destul de rau in ceea ce priveste scriitorii. Editurile fac un business indreptat mai mult spre cistigurile imediate, prin traducerea unor nume deja consacrate, fara a lua atit de mult in seama scriitorii romani, care sint, dupa opinia mea, cel putin la fel de capabili si talentati. A reusi sa promovezi un nume este un drum destul de lung. In afara, lucrurile se petrec altfel. Editura te ia, iti publica romanul, dupa care apare acea campanie de mediatizare, se fac turnee in toata tara, conferinte, se scrie in ziare. La noi, aceasta campanie nu exista. Implica multi bani si mult efort. Multe edituri nici nu au posibilitati financiare pentru a face acest lucru si nici rabdarea necesara. Vor totul rapid si cu rezultate financiare mari dintr-o data.
- Cum vedeti succesul artistic? Ce inseamna ca un artist sa aiba succes?
- Succesul inseamna a fi citit. Ceea ce imi doresc eu de la aceste carti si de la "Magister", care este o carte foarte importanta, este ca sa fie disponibila intregii lumi, ca oamenii sa afle de ea si sa o poata cumpara daca simt si doresc sa o faca. Succesul nu tine atit de mult de rezultatele financiare sau de cotatiile in topurile de best-sell-uri.
Anca-Maria DOBRI