Saul Kripke (n. 1940, New York) a inceput sa arate o inzestrare matematica deosebita si un interes puternic pentru intrebari filosofice la o varsta frageda. La 15 ani a dezvoltat o semantica pentru logica modala cuantificata, iar demonstratia sa a completitudinii semanticii modale a aparut in The Journal of Symbolic Logic, atunci cand avea 19 ani.

A primit o diploma de bachelor in matematica la Harvard in 1962 si a fost ales membru al Harvard Society of Fellows in 1963. Devine apoi lecturer la Princeton (1965 si 1966) si la Harvard (1966?1968). Este numit profesor asociat (conferentiar) la The Rockefeller University in 1968 (apoi profesor in 1972) si McCosh Professor of Philosophy la Princeton University in 1977. Actualmente este profesor emerit la City University of New York. Kripke a fost cea mai tanara persoana invitata vreodata sa sustina Prelegerile John Locke (1973) la Oxford si, datorita reputatiei sale extraordinare in comunitatea academica internationala, a primit multe titluri onorifice.

Kripke este unul dintre cei mai importanti si mai influenti filosofi analitici din ultima parte a secolului XX. Este totodata unul dintre logicienii matematicieni de frunte, care a adus contributii epocale in domeniul logicii modale (este inventatorul „semanticii lumilor posibile”), al logicii intuitioniste si in teoria multimilor. Principalele contributii ale lui Kripke se inscriu in aria metafizicii, filosofiei limbajului, epistemologiei, filosofiei mintii, filosofiei logicii si matematicii. A propus de asemenea o noua teorie a adevarului care urmareste sa evite problema paradoxelor semantice, cum ar fi paradoxul „mincinosului”.

Lucrari principale: „A Completeness Theorem in Modal Logic” (1959), „Semantical Considerations on Modal Logic” (1963), Naming and Necessity (1972), „Outline of a Theory of Truth” (1975), „A Puzzle About Belief” (1979), Wittgenstein on Rules and Private Language (1982), Philosophical Troubles. Collected Papers (vol. I, 2011), Reference and Existence (2013).