ANNA KRETZULESCU-LAHOVARY (1865-1964) a fost fiica unica a doctorului si politicianului Nicolae Kretzulescu si a Sofiei Kretzulescu, nascuta Iacovenco. Si-a petrecut copilaria si adolescenta pe mosia tatalui sau din Leurdeni (judetul Arges), alaturi de copiii familiilor Bratianu, Davila, Golescu, prieteni de joaca si vecini de mosie. Tot acolo i-a intalnit pentru prima data pe regele Carol I si pe regina Elisabeta, pe care ii evoca cu caldura in amintirile sale. Inca de la varsta de patru ani si-a insotit parintii in calatoriile lor diplomatice la Cairo, Berlin si Sankt-Petersburg. La Sankt-Petersburg si-a cunoscut si viitorul sot, diplomatul Alexandru Em. Lahovary, cu care s-a casatorit la Bucuresti, in 1882. Au avut impreuna sase copii. Cea mai mare, Colette, casatorita Plagino, avea sa devina doamna de onoare a reginei Maria, iar mai tarziu a reginei-mama Elena, si una dintre infirmierele-eroine ale frontului romanesc in Primul Razboi Mondial. Anna insasi a fost, in timpul razboiului, o activista energica a Crucii Rosii din Paris si a contribuit direct la organizarea serviciilor sanitare din Romania. De foarte tanara, si-a manifestat talentul pentru pictura si literatura, dar si gustul pentru viata activa in natura, fiind, asa cum singura se defineste, una dintre primele „doamne devenite fermier“. A fost prietena si confidenta lui Henriette Poincaré, a fost prietena din copilarie cu Sabina Cantacuzino si Ionel Bratianu, era verisoara indepartata a Marthei Bibescu si o apropiata a viitoarei regine Maria, pe care a insotit-o, in 1913, intr-o calatorie la curtea regala de la Madrid. Toate aceste personaje si episoade istorice le evoca, cu talent si sensibilitate, in memoriile ei, fructul nostalgic al unui secol de viata.