Sinceritatea cu care Jay Kopelman condamnă armata americană, descrierea amănunţită a programelor de transformare a recruţilor în ucigaşi cu sânge rece, corupţia birocraţiei americane, încăpăţânarea cu care vorbeşte despre "invadarea" unei ţări cândva conduse de un odios tiran îl vor face, cu siguranţă, simpatic şi celor mai înfocaţi pacifişti. Şi tot de onestitatea demersului scriitoricesc ţine şi descrierea dilemei morale a autorului. Ca puşcaş marin, Jay Kopelman a cunoscut cele mai mari orori şi marea lui dilemă de ordin moral este dacă nu cumva a greşit străduindu-se atât de mult să salveze un căţel în condiţiile în care miloane de oameni suferă în Irak, oameni care, fără a avea vreo vină s-au trezit că au schimbat dictatura în anarhie. Iar răspunsul pe care el ni-l oferă este de-a dreptul dezarmant: soldatul cel tare ca o stâncă mărturiseşte că pur şi simplu nu a avut inima nici să-l împuşte pe amărâtul cel mic, aşa cum i-ar fi cerut-o disciplina militară, nici să-l abandoneze pe străzile unui oraş unde câinii părăsiţi de familiile refugiaţilor supravieţuiesc hrănindu-se cu cadavre.

Biografie:
Locotenent-colonelul Jay Kopelman nu şi-a propus niciodată să devină scriitor. Militar de carieră, el a activat peste un deceniu în Marina Statelor Unite, la început ca pilot, apoi ca puşcaş marin. Retras din serviciul activ în 1996, s-a reîntors în cadrul armatei după atentatele din 11 septembrie 2001. În 2004, el a fost trimis să antreneze un batalion al nou înfiinţatei armate irakiene. Astfel a ajuns să participe activ la luptele purtate pentru cucerirea oraşului Fallujah, ocupat de insurgenţi. Acolo l-a cunoscut pe Lava, un căţel puricos, dar teribil de simpatic pe care l-a adoptat imediat şi care a devenit mascota regimentului Câinii Lava. Luptele deloc sângeroase pe care Jay Kopelman le-a purtat pe a reuşi să-l salveze pe Lava din Irak şi pentru a-l aduce în SUA constituie materia cărţii scrise împreună cu ziarista Melinda Roth.