Irene Nemirovsky (1903-1942) s-a nascut la Kiev, in familia unui bancher din Ucraina. Si-a petrecut copilaria la Sankt-Petersburg, dar familia sa a fugit din Imperiul Rus la inceputul Revolutiei, in 1917, stabilindu-se in cele din urma la Paris, in 1919. A facut studii de filologie la Sorbona si a inceput sa scrie la doar 18 ani. 1926, anul in care a absolvit studiile, a marcat si debutul sau literar, cu romanul Le Malentendu (Neintelegerea). In 1929 a definitivat romanul David Golder, care a avut un succes imediat si de proportii, fiind adaptat pentru marele ecran un an mai tirziu. Apoi, in 1930, a publicat romanul Le Bal (Balul), la rindu-i adaptat pentru film si scena de teatru, caruia i-au urmat o serie de alte romane, ca Le Vin de solitude (Vinul singuratatii, 1935), Jezabel (1936) sau Deux (Doi, 1939). Desi lucrarile antume i-au adus admiratia publicului si recunoasterea criticilor, inclusiv a celor antisemiti, in 1938 i-a fost refuzata cetatenia franceza, iar in 1940 i s-a interzis sa mai publice. In 1942 a fost arestata impreuna cu sotul ei si trimisa la Auschwitz, de unde nici unul dintre cei doi nu va mai iesi. Cele doua fiice au scapat insa cu viata si au reusit sa salveze o parte din manuscrisele mamei lor. Printre acestea se afla si celebra Suite française (Suita franceza), publicata cu un succes rasunator in 2004 in Franta, recompensata cu prestigiosul Prix Renaudot, acordat pentru prima oara postum.