HERODOT (484-425 i.Cr.) s-a nascut la Halicarnas (actualul Bodrum), pe tarmul vestic al Asiei Mici, intr-o familie bogata. Impins de curiozitate, a strabatut toata lumea cunoscuta grecilor de atunci. A calatorit prin tinuturile din jurul Marii Negre, iar mai apoi a mers in Siria, traversand desertul pana la Eufrat si Babilon; a cutreierat Egiptul, coborand de-a lungul Nilului; a fost in Cirenaica, apoi a vazut Macedonia, Grecia, Sicilia si sudul Italiei. S-a stabilit la Atena, unde a fost apropiat de Sofocle si Pericle. Si-a sfarsit viata in colonia ateniana Thurioi, din sudul Italiei. Rodul acestor calatorii sunt Istoriile, admirate, dar si contestate inca din Antichitate: Cicero l-a numit „parintele istoriei“, iar Plutarh, „parintele minciunii“. Tucidide si Xenofon i-au folosit bogatul material istoriogra?c. Iosephus Flavius l-a invocat pentru corectarea unor inexactitati biblice. Autorii greci si latini ulteriori l-au considerat modelul ideal de istoric. Herodot a ramas o autoritate si in perioada crestina. Evul Mediu l-a uitat treptat, dar Renasterea l-a redescoperit, gratie traducerii in latina a Istoriilor, facuta de Lorenzo Valla la inceputul secolului al XV-lea. Opera sa a impulsionat dezvoltarea arheologiei si cercetarii istoriei Orientului in veacurile XVIII–XIX.