Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a nascut la 26 februarie 1838, in Cristinesti, in tinutul Hotin, Imperiul Rus (astazi in Ucraina), si a fost scriitor, filolog, istoric, lingvist, publicist si om de stiinta roman, una dintre cele mai complexe personalitati ale culturii romane din secolul al XIX-lea. A studiat la gimnaziul din Chisinau si la Universitatea din Harkov, iar dupa stabilirea in Romania s-a dedicat cercetarii istorice, activitatii literare si invatamantului universitar.

De-a lungul carierei, Bogdan Petriceicu Hasdeu a desfasurat o activitate remarcabila in domeniul filologiei, istoriei, lingvisticii si folcloristicii. A fost profesor la Universitatea din Bucuresti si membru al Academiei Romane, contribuind la dezvoltarea studiilor privind limba si istoria romanilor. Spirit enciclopedic, a abordat o mare diversitate de domenii, de la literatura si filozofie pana la drept, etnografie si cercetare documentara. Dupa moartea fiicei sale, Iulia Hasdeu, s-a preocupat intens de spiritualism si de studiul fenomenelor considerate paranormale.

Printre cele mai importante lucrari ale sale se numara „Etymologicum Magnum Romaniae”, primul mare dictionar etimologic al limbii romane, „Cuvente den batrani”, drama istorica „Razvan si Vidra”, monografia „Ioan Voda cel Cumplit”, precum si numeroase studii de istorie, lingvistica si critica literara. Opera sa se remarca prin amploarea documentarii, originalitatea interpretarilor si contributia la consolidarea cercetarii stiintifice romanesti.

Bogdan Petriceicu Hasdeu este considerat unul dintre cei mai mari carturari ai culturii romane, influenta sa extinzandu-se asupra filologiei, istoriei, literaturii si cercetarii academice. Mostenirea sa continua sa fie valorificata prin studiul operelor sale si prin importanta contributiilor aduse dezvoltarii culturii nationale. Bogdan Petriceicu Hasdeu a incetat din viata la 25 august 1907, la Campina, unde se afla si celebrul Castel Iulia Hasdeu, ridicat in memoria fiicei sale.