Alasdair GRAY (1934-2019) a fost un artist pe cat de complex, pe atat de prolific. Poet, prozator, grafician, pictor, actor si dramaturg, Gray este considerat cel mai mare scriitor scotian de la Walter Scott incoace. A studiat la Glasgow School of Art (1952-1957), unde a si predat vreme de patru ani, pana in 1962. Apoi a lucrat ca artist independent, iar din 2001 a predat un curs de scriere creativa la universitatile din Glasgow si Strathclyde. A debutat in proza in 1981, cu Lanark: A Life in Four Books (Lanark: o viata in patru carti, Polirom, 2008), roman la care a lucrat aproape trei decenii si care a starnit o adevarata senzatie in Marea Britanie. Tradus pretutindeni in lume, Lanark este considerat de cotidianul The Guardian „unul dintre reperele prozei secolului XX”. Ulterior, Gray a mai publicat o serie de romane: 1982, Janine (1984), The Fall of Kelvin Walker (1985), McGrotty and Ludmilla si Something Leather (ambele in 1990), Poor Things (1992; Sarmane creaturi, Polirom, 2013), A History Maker (1994), Mavis Belfrage (1996) si Old Men in Love (2007; Batrani indragostiti, Polirom, 2010). Alasdair Gray este si autorul catorva volume de povestiri: Unlikely Stories, Mostly (1983), Lean Tales (1985, in colaborare cu Agnes Owens si James Kelman), Ten Tales Tall and True (1993) si The Ends of Our Tethers (2003). A mai publicat cartile de poeme Old Negatives (1989) si Sixteen Occasional Poems (2000), mai multe piese de teatru si cateva volume de eseuri cu un puternic iz de satira sociala si pamflet politic, printre care Why Scots Should Rule Scotland (1992, 1997) si How We Should Rule Ourselves (2005).