Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rasinari - d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet roman, ardelean, politician de extrema dreapta, (pro-nazist si antisemit) si prim-ministrul Romaniei de la 28 decembrie 1937 pana la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Romane din anul 1920.

In numarul de la 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci si acum, semnata "Tavi". Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrata (Bistrita) i-a scris la posta redactiei: "Ai talent, tinere amic, cultiveaza-l cu diligenta, ca poti deveni mare. Ziua buna de dimineata se arata. Nu cumva sa neglijezi datorintele de studinte." Dupa aceste incurajari i se publica pe o jumatate de pagina poezia Nu-i fericire pe pamant[3]. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiara din Sibiu, inca nu implinise saptesprezece ani.
Urmatoarele poezii pe care le-a publicat in revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) si in ziarele Tribuna si Luceafarul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precadere, tot "Octavian" si apoi "Nic. Otava". Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, in Luceafarul, prima poezie (Sfarsit de septembrie), cu numele "Octavian Goga".
La 1 iulie 1902 a aparut la Budapesta revista Luceafarul, publicatie pentru cultura nationala si unitatea politica a romanilor din Transilvania, unde Goga si-a publicat majoritatea poeziilor. Infiintarea revistei s-a datorat studentilor romani care activau la Budapesta in cadrul Societatii "Petru Maior": Al. Ciura, semnatarul articolului "In loc de program" din primul numar, si Goga, cel care in 1933 a afirmat ca titlul revistei "era inrudit cu starea sufleteasca si cu constiinta literara din acele vremi". Majoritatea creatiilor incluse de Goga in volumul Poezii (1905) au aparut in revista Luceafarul, in paginile careia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic. In 1904 a aparut in Luceafarul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, apoi in nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dascalita, semnate "Nic. Otava", iar in 1905, poeziile: Plugarii, Lautarul, Dascalul, Rugaciune si Clacasii.