Octavian Goga s-a nascut la 1 aprilie 1881, in satul Rasinari, judetul Sibiu, intr-o familie de intelectuali ardeleni. Tatal sau, preotul Iosif Goga, si mama sa, Aurelia Goga (nascuta Bratu), i-au insuflat de timpuriu dragostea pentru cultura romana si lupta pentru drepturile nationale ale romanilor din Transilvania.

A urmat studiile liceale la Sibiu si Brasov, iar apoi cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Budapesta. In aceasta perioada s-a implicat activ in miscarea nationala romaneasca si a inceput sa publice poezii in revistele vremii.

Debutul sau editorial a avut loc in 1905, cu volumul „Poezii”, primit cu entuziasm de critici, in special de Titu Maiorescu, care l-a numit „poet al neamului”. Versurile sale sunt marcate de un profund sentiment de durere si demnitate, reflectand drama colectiva a romanilor transilvaneni si aspiratia lor la unitate nationala.

Pe langa activitatea literara, Goga a avut si un rol politic important: a fost deputat, ministru al instructiunii publice, ministru de interne si chiar prim-ministru al Romaniei in 1937. De asemenea, a fost membru al Academiei Romane din 1920.

Octavian Goga a fost casatorit cu Veturia Goga, care i-a fost alaturi pana la sfarsitul vietii. Impreuna au locuit la Castelul de la Ciucea, transformat astazi in muzeu memorial.

A trecut la cele vesnice pe 7 mai 1938, la varsta de 57 de ani, lasand in urma o opera lirica de mare forta emotionala si un loc aparte in istoria culturala si politica a Romaniei.