Oriana Fallaci (29 iunie 1929 – 15 septembrie 2006), jurnalist de origine italiana, a inceput studiile la Universitatea din Florenta, in medicina si chimie, dar ulterior s-a transferat in domeniul artei, insa fara a absolvi. La indemnul unchiului sau, el insusi jurnalist, Oriana Fallaci a inceput cariera de jurnalism, devenind corespondent special pentru ziarul italian ,,Il mattino dell`Italia centrale” (1946). Incepand cu anul 1967, a fost corespondent de razboi in Vietnam, Orientul Mijlociu si America de Sud. Un personaj controversat, cu un curaj feroce si o determinare iesita din comun, Oriana Fallaci a fost un adversar al Islamului, considerandu-l noul fascism, si contestand modul in care erau tratate femeile musulmane. Interviurile sale absolut remarcabile au vizat prin intrebarile sale incomode numeroase personalitati: Yasser Arafat (om politic palestinian), Golda Meir (prim-ministru in Israel), Indira Gandhi (prim-ministru in India), Haile Selassie (imparatul Etiopiei), Deng Xiaoping (politician in China), Henry Kissinger (secretar de stat american). Dupa ce a pierdut o sarcina, a devenit o militanta activa impotriva avortului. Astfel s-a nascut cartea ,,Scrisoare catre un copil care nu s-a nascut niciodata”. Nu a fost casatorita, insa a trait timp de trei ani alaturi de activistul politic grec Alekos Panagoulis, care a murit in conditii suspecte si despre care Oriana Fallaci a scris in cartea sa ,,Un uomo”. Dupa atentatele din 11 septembrie 2001, Oriana Fallaci a publicat doua carti care au devenit bestselleruri in Italia: ,,Furia si mandria”, o critica adusa occidentului pentru atitudinea mult prea concilianta fata de pericolul islamizarii, si ,,Puterea ratiunii”, in care a pledat pentru superioritatea civilizatiei occidentale. Cartile sale au fost traduse in peste 21 de limbi. A primit numeroase premii de-a lungul carierei sale pentru contributiile culturale notabile, dar si pentru curajul de a fi un simbol in lupta impotriva fascismului: in anii 1967 si 1971 a primit premiul pentru jurnalism „St. Vincent”. Anul 1970 i-a adus premiul Bancarella pentru cea mai buna carte ,,Nothing, and So Be It”, iar noua ani mai tarziu, premiul international pentru pace, progres, cultura, „Viarregio-Versilia”, ii revine datorita volumului ,,Un uomo”. In 2005, la New York, un alt premiu, „Annie Taylor”, i-a fost oferit pentru curajul neobisnuit in conditii nefavorabile si de risc major, de catre Centrul pentru Studiul Culturii Populare. Presedintele Republicii italiene, Carlo Azeglio Ciampi, i-a acordat, in anul 2005, o medalie de aur pentru contributiile sale culturale, insa din cauza problemelor de sanatate, Oriana Fallaci nu a putut participa la ceremonie, a fost insa profund miscata de recunoasterea meritelor sale. In anul 2006, a primit din nou, la New York, o medalie de aur din partea Consiliului Toscanei, oferita de catre presedintele Riccardo Nencini pentru aportul sau cultural; in timpul ceremoniei, Oriana Fallaci a afirmat ca va face o caricatura a lui Mohammed.