Ioan Dan (* 30 iunie 1922, Deva - † 31 octombrie 2003, Los Angeles) romancier si memorialist. Urmeaza Scoala Normala la Sighet si Focsani (1934-1940). Îsi continua studiile la Liceul nr. 39 din Bucuresti, luându-si bacalaureatul în anul 1968. A fost, pe rând, vânzator de ziare în Bucuresti, muncitor la o cariera de nisip, chelar la laptaria "Cocea" de pe calea Vacaresti, muncitor într-o orezarie din Transilvania, scriitor amator, tehnician tipograf, sef de serviciu într-o cooperativa de artizanat si, în final, scriitor bine lansat cu romane aventuriere de capa si spada, gustate de tineret pentru stilul lor umoristic, captivant. Cele mai importante scrieri sunt evocari istorice, axate pe figurile lui Mircea cel Batrân si Mihai Viteazul, dar si pe cele ale unor eroi anonimi exemplari, adevarate modele de curaj si întelepciune. Autorul devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1978. În anul 1984 emigreaza în Germania, apoi, în 1986, în Statele Unite, stabilindu-se lânga Los Angeles, în California. Ioan Dan a debutat în literatura în 1938 cu romanul Regele sportivilor, editor Costel Niculescu, continuat cu volumul al doilea, în 1940. În 1941 publica romanul Detectivul, iar din 1968 colaboreaza frecvent la revista literara Luceafarul. Urmeaza debutul de maturitate cu carti de succes la public si cu reeditari.