Ioan Petru Culianu s-a nascut la 5 ianuarie 1950 in Iasi, intr-o familie de intelectuali cu preocupari culturale si stiintifice. A urmat studiile liceale in orasul natal, iar apoi a studiat limba italiana la Universitatea din Bucuresti. Inca din tinerete s-a remarcat prin interesul pentru istoria religiilor, filosofie, gnosticism si ocultism, domenii care aveau sa devina centrul activitatii sale academice si literare.

In anul 1972, in timpul unei burse in Italia, a ales sa nu se mai intoarca in Romania comunista si a ramas in exil. Si-a continuat studiile si activitatea academica in Italia, Franta si ulterior in Statele Unite. A colaborat indeaproape cu celebrul istoric al religiilor Mircea Eliade, devenind unul dintre discipolii si continuatorii importanti ai acestuia. Dupa moartea lui Eliade, Culianu a predat la University of Chicago, unde s-a afirmat rapid ca cercetator si profesor apreciat.

Opera lui Ioan Petru Culianu cuprinde studii de istoria religiilor, eseuri, literatura fantastica si lucrari despre gnosticism, magie, Renastere si imaginarul religios european. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara „Eros si magie in Renastere”, „Arborele gnozei” si „Experiente ale extazului”. Stilul sau combina eruditia academica cu o abordare interdisciplinara moderna, explorand relatia dintre religie, imaginatie, psihologie si putere.

Ioan Petru Culianu a murit tragic la 21 mai 1991, fiind asasinat in cladirea Universitatii din Chicago, intr-un caz ramas neelucidat complet pana astazi. Moartea sa a provocat numeroase controverse si speculatii, insa opera sa continua sa fie studiata si apreciata la nivel international. Este considerat unul dintre cei mai importanti intelectuali romani ai secolului XX in domeniul istoriei religiilor si al studiului imaginarului cultural.