George Cosbuc s-a nascut la 20 septembrie 1866, in Hordou, localitate care astazi ii poarta numele, din judetul Bistrita-Nasaud. A fost poet, traducator, critic literar si publicist roman, una dintre figurile importante ale literaturii romane de la sfarsitul secolului al XIX-lea. A fost al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Cosbuc si ai Mariei, fiica unui preot din Telciu. Copilaria petrecuta in universul satului transilvanean, alaturi de povestile si traditiile populare, avea sa influenteze profund creatia sa literara.

A urmat studiile la Nasaud, unde a intrat in contact cu literatura romana si universala si a studiat limbile si literaturile clasice. Inca din anii de gimnaziu a inceput sa scrie versuri si a activat in societatea de lectura „Virtus Romana Rediviva”, publicandu-si primele poezii in revista „Muza someseana”. In 1884 s-a inscris la Facultatea de Filosofie si Litere a Universitatii Francisc Iosif din Cluj, unde si-a aprofundat cunostintele de literatura clasica. In aceeasi perioada a inceput colaborarea cu ziarul „Tribuna” din Sibiu, condus de Ioan Slavici, iar din 1887 a devenit redactor al publicatiei.

Poezia lui George Cosbuc este strans legata de lumea satului romanesc, de traditii, natura, iubire si momentele importante ale existentei umane. Printre cele mai cunoscute creatii ale sale se numara „Nunta Zamfirei”, „Moartea lui Fulger”, „Noi vrem pamant!”, „Iarna pe ulita”, „Mama”, „El Zorab” si „Trei, Doamne, si toti trei”, reunite in volume precum „Balade si idile”, „Fire de tort” si „Cantece de vitejie”. Creatia sa se remarca prin muzicalitatea versurilor, diversitatea ritmurilor si valorificarea limbajului si motivelor populare, Cosbuc fiind considerat unul dintre marii maestri ai prozodiei romanesti.

George Cosbuc a desfasurat si o importanta activitate de traducator, realizand versiuni romanesti din Homer, Vergiliu, Kalidasa si alti autori clasici. Una dintre realizarile majore ale carierei sale este traducerea integrala a „Divinei Comedii” de Dante Alighieri, proiect pentru care a studiat aprofundat limba italiana si opera poetului. In anul 1916 a fost ales membru titular al Academiei Romane, ca recunoastere a contributiei sale la literatura si cultura nationala. George Cosbuc a incetat din viata la 9 mai 1918, la Bucuresti, iar poezia si traducerile sale continua sa ocupe un loc fundamental in patrimoniul literaturii romane.