Theodor Codreanu a debutat in volum cu romanul Marele Zid, la Editura Junimea din Iasi, in 1981, urmatorul roman fiind Varvarienii (1998, carte de sertar).
Aforismul si cugetarea incisiva fac obiectul volumului Fragmentele lui Lamparia (2002, cu o prefata, de Edgar Papu, carte de sertar).
Autorul s-a impus in critica literara cu volumul Eminescu – Dialectica stilului (Ed. Cartea Romaneasca, 1984), imbogatind, apoi, eminescologia si cu alte carti: Modelul ontologic eminescian (1992), Controverse eminesciene (2000), Mitul Eminescu (2004), Eminescu in captivitatea „nebuniei†(2011), Eminesciene (2012).
Este autorul unor exegeze de profunda tinuta hermeneutica: „Complexul Bacovia†(2002), Caragiale – abisal (2003), Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), Ion Barbu si spiritualitatea romaneasca moderna. Ermetismul canonic (2011), Cezar Ivanescu – transmodernul (2012).
Th. Codreanu este teoretician al conceptului cultural de transmodernism, realizand prima sinteza romaneasca in domeniu (Transmodernismul, 2005), concept care se sprijina si pe metodologia transdisciplinaritatii elaborata de Basarab Nicolescu si Edgar Morin. O abordare de anvergura, in acest sens, este masiva lucrare din 2008 A doua schimbare la fata (o cercetare transdisciplinara a civilizatiei romane moderne).
Vocatia de exceptional polemist, pusa in slujba apararii valorilor romanesti si europene, transpare in cartile: Istoria „canonica†a literaturii romane (2009) si Polemici „incorecte politic†(2010). Un loc singular in opera lui Th. Codreanu ocupa seria de zece volume sub titlul Numere in labirint, din care au aparut primele trei (2007-2009), al patrulea fiind in curs de aparitie, la Editura Contemporanul. Este un „jurnal†ideatic din fragmente, o aventura spirituala si istorica a fiintei.
Scriitorul a creat punti trainice intre cele doua maluri ale Prutului, realizand cateva carti despre scriitorii basarabeni si o sinteza cultural-istorica, aparuta in trei editii: Basarabia sau drama sfasierii (2003-2004).
