Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, Bucuresti - d. 7 septembrie 1993, Bucuresti) a fost un membru corespondent al Academiei Romane, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist si om politic roman, laureat al premiului Herder.

Fiul scriitorului Nicolae Crevedia, Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti in 1947, dupa ce o perioada de timp studiase dreptul la aceeasi Universitate.

In 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafarul. Conflictual si resentimentar, inconjurat de toti frustratii lumii literare, Barbu a facut sa fie atacati in revista mai toti scriitorii buni de atunci. Actionand oarecum in contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizari, Barbu a fost inlocuit la conducerea revistei, in 1968, cu Stefan Banulescu. In 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR. In 1975, Eugen Barbu a devenit deputat in Marea Adunare Nationala. Din 1970 pana in 1989, Eugen Barbu a condus revista Saptamana.

A fondat si condus revistele Saptamana si Romania Mare.

A infiintat, alaturi de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrina nationalista Romania Mare, pe care l-a reprezentat in Parlamentul Romaniei in legislatura 1992-1996. Dupa decesul sau din 1993, Eugen Barbu a fost in locuit de catre deputatul Ion Dutu.