Isaac Asimov s-a nascut la 2 ianuarie 1920, la Petrovici, in Rusia Sovietica, si a murit la 6 aprilie 1992, la New York. A emigrat in Statele Unite impreuna cu familia in copilarie, iar formarea sa s-a desfasurat integral in mediul american. A studiat chimia la Columbia University si a devenit ulterior profesor universitar de biochimie la Boston University School of Medicine. Pe langa activitatea academica, a fost unul dintre cei mai prolifici si mai influenti autori ai secolului XX.

Opera lui Isaac Asimov se intinde de la science fiction si literatura politista pana la carti de popularizare a stiintei, istorie, eseu si volume dedicate limbajului sau Bibliei. A devenit cunoscut mai ales pentru felul in care a unit rigoarea stiintifica, claritatea ideilor si placerea povestii intr-o formula foarte accesibila. In centrul scrisului sau se afla adesea relatia dintre om, stiinta, tehnologie, etica si viitorul civilizatiei, iar influenta lui asupra literaturii speculative moderne este uriasa.

Dintre operele sale cele mai cunoscute se remarca seria Fundatia, romanele cu roboti, Eu, robotul, Caverne de otel, Soarele gol, Zeii insisi, Sfarsitul eternitatii si Omul bicentenar. Dintre acestea, seria Fundatia si cartile despre roboti sunt nucleul operei sale de fictiune si l-au impus definitiv ca una dintre figurile esentiale ale science fiction-ului. Cele Trei Legi ale Roboticii, formulate in povestirile sale, au devenit unele dintre cele mai cunoscute concepte din cultura moderna.

Printre cele mai importante distinctii din cariera sa se afla premiile Hugo si Nebula, iar in 1987 a primit titlul de Grand Master din partea Science Fiction Writers of America. Dincolo de premii, Isaac Asimov ramane unul dintre cei mai cititi si mai influenti autori ai lumii moderne, atat prin literatura sa de fictiune, cat si prin imensa activitate de popularizare a stiintei. Prin forta imaginatiei, claritatea intelectuala si capacitatea de a transforma ideile complexe in literatura vie, ocupa un loc esential in cultura universala.