Adrian Alui Gheorghe s-a nascut la 6 iulie 1958, in comuna Grumazesti, satul Topolita, judetul Neamt. Tatal sau se numea Constantin, iar mama sa, Maria, avea numele de fata Silea. Este cel mai mic dintre frati, dupa Maria (1941), Gheorghe (1943), Constantin (1944) si Vasile (1950).
Copilaria si-a petrecut-o in satul natal, la doar doi kilometri de Casa Memoriala „Ion Creanga”, intr-o zona cu un bogat patrimoniu cultural si spiritual, marcata de prezenta Cetatii Neamt si a manastirilor Agapia, Agapia Veche, Varatec, Neamt, Secu, Sihla, Sihastria, Icoana si Pocrov.
Scoala primara si elementara a inceput-o in 1965, in satul Topolita, unde i-a avut ca dascali pe invatatorul Ion Gaina si pe profesorul de limba si literatura romana, Emil Barsan. In 1972, pe 9 ianuarie, tatal sau a murit din cauza unor complicatii pulmonare si cardiace, provocate de o schija din Al Doilea Razboi Mondial.
Din cauza problemelor financiare ale familiei, in 1973, dupa absolvirea scolii generale, s-a inscris la o scoala profesionala de chimie de trei ani, la Piatra Neamt. In mod paradoxal, aceasta perioada s-a dovedit a fi extrem de fertila din punct de vedere cultural, datorita bibliotecii impresionante a scolii, pe care a frecventat-o pana la epuizarea fondului de carte. Pasionat de lectura, conducerea i-a oferit un program special, care i-a permis sa isi petreaca mare parte din zi in biblioteca, citind integral operele unor autori precum Dostoievski, Tolstoi, Shakespeare, Gogol, Cehov, Maupassant, Turgheniev, Camus, Sartre, dar si multa poezie romaneasca si internationala.
Dupa finalizarea studiilor profesionale, s-a angajat ca operator chimist la combinatul chimic din Savinesti, iar in paralel a urmat cursurile Liceului „Calistrat Hogas” din Piatra Neamt, la seral. In octombrie 1978, a fost incorporat pentru serviciul militar obligatoriu. Prima parte a armatei a petrecut-o la Caracal, intr-o unitate de infanterie, iar din mai 1979 pana in martie 1980, a fost trimis la minele Livezeni, Petrila si Lonea, unde a lucrat in subteran ca vagonetar si ajutor de miner.
Dupa revenirea la viata civila, si-a continuat studiile, absolvind liceul in 1981. Din acelasi an, a renuntat la munca in fabrica si a devenit profesor suplinitor, predand limba si literatura romana, franceza, latina, istorie, dar si chimie in scoli din Petricani, Tibucani si Pipirig.
In 1986, a primit o catedra de „creativitate” (creative writing) la Casa Pionierilor din Piatra Neamt, unde a selectat si indrumat elevi talentati in domeniul literar. Printre cei care s-au remarcat ulterior se numara Constantin Acosmei, Livia Iacob, Codrin Dinu Vasiliu, Antoaneta Dohotaru, Rodica Potoceanu si Nicoleta Purcaru.
In 1982, a fost admis la Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, la specializarea limba si literatura romana – limba latina, cursuri fara frecventa. A absolvit in 1987, cu o lucrare de licenta despre Paradigma erosului in poezia lui Ovidius, sub coordonarea latinistului Traian Diaconescu. Intre 1999 si 2004, si-a pregatit si sustinut teza de doctorat sub indrumarea Profesorului Petru Ursache, cu lucrarea Tinerete fara batranete si sentimentul tragic al timpului.
In decembrie 1989, a participat la Revolutie la Piatra Neamt, luand cuvantul din balconul judetenei de partid, alaturi de Aurel Dumitrascu. In seara zilei de 22 decembrie 1989, a scris editorialul primului ziar liber de comunism din judetul Neamt, „Ceahlaul”, intitulat „Dupa cea mai lunga noapte”. A refuzat titlul de „revolutionar”, considerand beneficiile oferite „o deturnare morala” a adevaratei Revolutii.
A fost ziarist la Ceahlaul (din 1990), director al Complexului Muzeal Judetean Neamt (1991–1993), director al Directiei pentru Cultura (1996–2000 si 2004–2013), profesor asociat la Academia de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, filiala Piatra Neamt (din 2005), consilier local in Piatra Neamt (1992–1996, 2004–2008, 2020–2024) si deputat in Parlamentul Romaniei (2008).
A primit numeroase premii, inclusiv Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (2001, 2014), Premiul „Balcanica” al poetilor din Balcani (2010), Premiul „Nichita Stanescu” (2019) si Meritul Cultural in grad de Cavaler (2000) si Ofiter (2010).
