SHMUEL YOSEF AGNON, pe numele sau real Shmuel Yosef Halevi Czaczkes, s-a nascut in 1888 intr-o familie de invatati evrei din orasul austro-ungar Buczacz (aflat astazi pe teritoriul Ucrainei). Educatia primara a urmat-o acasa, sub indrumarea parintilor, studiind germana si vechile carti mozaice, dar si pe cele ale iluministilor evrei. Incepe sa scrie de timpuriu, in ebraica si idis. In 1907 emigreaza la Jaffa, in Palestina. In anul urmator debuteaza cu povestirea Agunot (Sotii parasite) si devine cunoscut publicului sub pseudonimul Shai Agnon. Tot in Palestina publica, in 1912, nuvela Vehaya Haakuv Lemishor (Iar strambaciunea va fi indreptata). Un an mai tarziu se muta in Germania, unde-l cunoaste pe Salman Shocken, om de afaceri si editor, care-i ofera o bursa si cu care va colabora intreaga viata. Continua sa scrie proza scurta si contribuie la alcatuirea unei antologii de povestiri hasidice. In 1924 revine in Palestina, si se stabileste in Ierusalim, unde locuieste pana la sfarsitul vietii. Agnon moare in 1970, lasand in urma o vasta opera, ce cuprinde peste 20 de volume de povestiri, nuvele, eseuri si corespondenta. Acestora li se mai adauga si trei mari romane: Hahnasat kala (Baldachinul de nunta, 1919), Oreah Nata Lalun (Un oaspete in noapte, 1938) si ’Tmol shilshom (Ieri-alaltaieri, 1945). Discursul sau arhaizant impletit cu motive suprarealiste – pentru care nu arareori a fost comparat cu Kafka –, abordarea inedita a unor teme identitare evreiesti (declinul hasidismului in Europa, dezradacinarea si greutatile sionistilor emigrati in Israel) si un dar aparte al povestitului ii aduc in 1966 Premiul Nobel pentru literatura. In 1971, Saul Bellow ii include una dintre proze in antologia Great Jewish Short Stories. Talcul tuturor faptelor este o selectie a traducatorului, care reuneste sapte dintre povestirile lui Agnon.