Constantin Abaluta, poet, traducator, prozator. „Asta se intampla pe cand nimanui nu i-ar fi traznit prin minte ca nu peste mult timp jumatate din strada noastra va fi aspirata de groapa. Pe vremea aceea nimeni nu se gandea atat de departe: la sistematizarea orasului, la blocuri noi, la demolarea vechilor casute, la-la-la… Majoritatea oamenilor abia de intrezarea ziua de maine, cu grijile si necazurile ei, cu gandul la cei dragi de la care nu mai aveau vesti, cu teama ca-ntr-o noapte ar putea fi ridicati ei insisi. Vinovatia generalizata nu le dadea ragaz sa mai cumpaneasca lucrurile si multi umblau hai-hui pe strazi cu gandul aiurea si cu lehamite in suflet. Asa ca nu e de mirare ca mahalaua era intesata de plimbareti fara nici un tel, de barbati si femei cu figuri obosite si priviri fixe, de insi ce nutreau speranta obscura ca asa se ascund cel mai bine: in multime. Nici poterile rosii, nici moartea nu-i va lua de pe strada.” „Romanul acestui scriitor este de un dramatism retinut, cu accente de lirism burlesc, parabola a arbitrariului si degradarii impuse de un regim totalitar intr-un linistit cartier periferic. Cartea apare pentru prima oara in forma in care a fost scrisa initial, la inceputul anilor optzeci, cu titlul adevarat, greu de gandit pe atunci. Despre varianta prescurtata de cenzura a acestui roman, tiparita acum 18 ani, criticul Gelu Ionescu afirma de la tribuna Europei Libere ca e vorba de „o nuvela care nu trebuie sa lipseasca din nici o antologie a prozei romanesti contemporane”.