Clara Toma este un autor complet și un spirit creativ cu o energie aparte. Cu peste 50 de cărți publicate – de la poezie și proză, la dezvoltare personală, comunicare, terapii complementare și chiar cărți-experiment – Clara a construit în timp un univers literar și editorial propriu.

Este editor din 2005 și fondator al editurilor Ascendent, Clara Toma Publishing și Carte Inspirată, prin care susține și publică autori pasionați. În paralel, ghidează cu dedicare alți scriitori în calitate de mentor în arta scrisului, iar în plan artistic se exprimă și ca artist vizual.

În acest interviu, descoperim viziunea, motivațiile și filosofia de viață care stau la baza unui parcurs bogat și autentic – un drum în care creația este, mai presus de toate, un act de bucurie, pasiune și credință.

1. Vă mai amintiți ce ați scris prima dată cu adevărat din inimă? Ce v-a făcut atunci să continuați?

R: Versuri de dragoste am scris... în adolescența timpurie. Din inimă, altfel cum?! Ce m-a făcut să continui să scriu versuri? Repetatele îndrăgostiri, irepetabilele iubiri, împărtășite, neîmpărtășite, cu persoane mai mult sau mai puțin potrivite...

2. Cum vedeți rolul scriitorului în societatea actuală – ca ghid, oglindă sau simplu povestitor?

R: Eu ca scriitor nu simt că sunt într-un rol. Dimpotrivă… Când scriu parcă mă lepăd de roluri. Sau se leapădă ele de mine. Când scriu parcă devin deopotrivă oglinda și cea care privește în oglindă. Oglindă pentru toate părțile din mine care se oglindesc în cititori. Cititorii-oglinzi.

3. Există o carte, un autor sau o lectură care v-a schimbat perspectiva asupra vieții și a misiunii personale?

R: Micul Prinț… M-a învățat că: ,,Esențialul este invizibil pentru ochi.” Prin urmare, ”Nu poți vedea limpede decât cu inima.”

Caut să trăiesc și să scriu prin lentilele inimii.

4. Ce ați învățat despre răbdare din scris? Dar despre sinceritate?

R: Scrisul m-a învățat să îmi accept nerăbdarea care mă definește. Și să îmi iert nerăbdările. Scriu mereu de parcă sunt fugărită. Fugărită de Timp… Timpul care parcă ajunge pentru toate, doar pentru scris în Tihnă, nu…

Scriu repede, pe nerăsuflate, cu greșeli din grabă și cu plictisul corecturilor pe care le las adesea la coada tuturor agendelor mele de sciitor și de editor. Spre dezamăgirea cititorilor care se împiedică adesea de pietricelele greșelilor de redactare din scrierile mele. Le cer și pe această cale, iertare. 

Acesta a fost deja un mic exercițiu de sinceritate….

5. Cum arată, pentru dumneavoastră, liniștea? Se regăsește în scris sau dincolo de el?

R: O călătorie lungă cu trenul, pe locul de la fereastră. O călătorie suficient de lungă încât să pot citi pe săturate… Să pot citi…

Scrisul pentru mine e neliniște... Neliniște creatoare. Când e în exces, pentru mine este distrugătoare.

Cititul îmi este liniște. Tihnă. Recuperare.

6. Într-o lume agitată și deseori superficială, cum credeți că ne putem reconecta cu sinele nostru autentic?

R: Nu cred că lumea este (doar) agitată și superficială. ,,Lumea-i cum este…și ca dânsa suntem noi.” (Eminescu) 

Sunt(em) cum sunt(em).  Habar n-am care e sinele meu autentic. Nu știu dacă trebuie mai întâi să aflu care/cum e pentru a mă (re)conecta cu el...sau dacă întâi trebuie să mă (re)conectez cu acest sine pentru ca să pot scoate un:  ”ahaaaa!!!! te recunosc, tu ești sinele meu ăla autentic... pe unde te-ai ascuns, pe umblași?”   Nu știu, e prea complicată întrebarea asta pentru mine. Îi las pe alții mai înțelepți să răspundă la ea.

7. Ce gând sau sfat aveți pentru cititorii care se află într-un moment în care își caută sensul sau echilibrul?

R: Simt, ca un (alt)fel de răspuns,  să las aici, cititorilor care își caută echilibrul și sensul, un poem. El face parte din volumul: ”Inimă înfunzită. 369 de poeme” publicat la Carte Inspirată.

(de)Spre Echilibru

...uneori prea mult spre dreapta,

până la marginea ascuțită a minții,

 alteori prea mult spre stânga,

până în rondul cu flori al inimii.

Între o intersecție și alta

pedalele scapă de atâtea ori

de gravitația tălpilor grăbite

să ajungă repede-repede… nicăieri.

Semafoarele își fac de cap

schimbându-și culorile între ele

la intervale neregulate,

 râzând pe seama unui cod rutier

 peste care unele biciclete trec

 neobservate

Uneori prea mult spre dreapta

 este singurul indicator

 ca să facem stânga-mprejur.

Alteori prea mult spre stânga

 e singurul reper ce ne arată

calea cea dreaptă ...

îmi spuse-n șoaptă

o roată aplecată

 spre urechea mea

8. Există un vers, un rând sau un fragment propriu care v-a rămas aproape, ca o ancoră?

R: ”Când îți asumi de-adevăratelea un vis, o misiune, un rol, o relație, o carte, o iubire, îți asumi deopotrivă luminile și umbrele, ,,da,,- urile și ,,nu,,- urile, puterea și neputințele, introducerea, cuprinsul și încheierea.

Premiile și criticile. Aplauzele și fluierăturile.”

(din romanul  meu: ”Viața ca o pisică așteptând lângă zid”, publilcat sub pseudonim Adya C. Ennsah, la Editura Carte Inspirată)

9. Dacă ați putea da un titlu etapei în care vă aflați acum, care ar fi acela?

R: Ați văzut? Uneori, undeva prin noiembrie sau început de decembrie, când așteptăm deja înghețul și prima zăpadă, unor pomi, aproape goliți de frunze, li se năzare să își etaleze pe crengi, mai abitir decât primăvara, o floare, două… nouă, sfidând ordinea anoTimpurilor.

Cam așa și eu…

10. Dacă ați putea transmite un singur mesaj generației tinere care începe să scrie sau să se caute prin scris, care ar fi acela?

R: Iată mesajul meu: "Fii tu! În acest rol nu ai dublură". (Mențiune: Acest îndemn este și titlul volumului publicat de autoare la Editura Ascendent, 2022)

Mulțumesc pentru prilejul de a răspunde la aceste întrebări. M-am bucurat.

Din toată inima.

Clara Toma,

zece martie 2025

Îi mulțumim din suflet doamnei Clara Toma pentru răspunsurile oferite cu atâta sinceritate, profunzime și inspirație! Suntem convinși că vor atinge și inimile voastre, așa cum ne-au atins și pe noi, și vor deveni un sprijin valoros pe propriul vostru drum creativ. 

Aceasta este o selecție de cărți scrise de Clara Toma – o invitație ideală de a descoperi universul ei literar. Prin fiecare pagină, veți pătrunde într-o lume plină de sensibilitate, profunzime și inspirație – o reflecție sinceră a viziunii și pasiunii cu care autoarea creează.