Da-da, si noi, martorii flamanzi de auto-constructie, ridicoli si gloriosi pasageri ai inceputului de mileniu precoce imbatranit, precoce obosit de existenta!, flamanzi – intr-un mod dizgratios, strident, depasit – de idealuri – oho!, ce cuvant cu miros de alt secol cultural! –, asteptam, visand, Povestea, spusa cu o jumatate de gura, in ritmuri lente, nebanuit de incete, cu digresiuni multiple, savant-priceput inserate in corpul ei masiv si cumva greoi, aparent greoi, cu...