Calinescu nu avea simtul tragicului si nici contextul si tonalitatea naratiunii nu-l favorizau. Romanul, al carui epic e mai degraba static, se constituie ca o fresca (partiala) a societatii romanesti din ajunul celui de-al doilea razboi mondial. Punctul forte il formeaza descrierile de medii, de strazi, cladiri, mobilier (de exemplu, salonul lui Saferian), invederand un vrednic urmas al lui Balzac, si mai ales portretul, gen in care Calinescu excelase dintotdeauna. De asta data insa portretul e...