Descriere - Calatoriile lui Gulliver

In perioada in care Jonathan Swift scria "Calatoriile lui Gulliver" (inceputa in 1720, dar publicata in 1726) iar contemporanul sau Daniel Defoe compunea o capodopera nu mai putin celebra, Robinson Crusoe (1719), descrierile de calatorii aveau deja o bogata traditie in istoria literaturii engleze. In "Calatoriile lui Gulliver", inventatorul ironiei, cum il numeste H. Taine pe Swift, s-a inspirat uneori direct din experienta inaintasilor sai, dar si-a luat cea mai mare a materialului din lumea propiilor observatii. Neglijand veridicitatea exterioara, cultivand insa adevarul interior, Swift, idealistul protestatar, cel mai neconformist dintre scriiitorii iluminismului englez, creeaza o lume populata de mari figuri satirice, de grandioasa generalizare, imbinand realul cu fantasticul, arta lui devenind o oglinda a naturii si a realitatii, cititorii fiind spectatorii unui joc de oglinzi.

In Calatoriile lui Gulliver, ochiul, imaginea, perspectiva sunt atotstapanitoare intr-un univers al proportiilor. In sensul acelorasi efecte optice, putem spune ca in cursul primei calatorii a lui Gulliver, Swift foloseste luneta. In Lilliput, oamenii sunt mici, nu numai la trup ci si la suflet. La inceput, Gulliver isi face iluzii cu privire la regele-pitic si curtea lui; treptat-treptat insa, isi da esama tot mai mult de adevar, infatisandu-i cititorului intregul alai de vicii ale curtii si aristrocratiei engleze din epoca: vanitatea, ambitia nemasurata, despotismul, nerecunostinta, intrigiile, lupta pentru putere, coruptia, lingusirea, ipocrizia. In cea de a doua calatorie, Swift pare sa recurga la aparatele optice maritoare: lupa, microscopul. Cu o respectare riguroasa a proportiilor, oamenii intalniti de Gulliver sunt adevarati uriasi. Dintre personajele caracterizate mai complet, numai Glumdalclitch (Stella), intruchipare a nevinovatiei de copil, si regele din Brobdingnag, monarhul ideal preconizat de iluministi, sunt mari la suflet, pe cand fermierul instarit in casa caruia Gulliver gaseste adapost (si impotriva lui pare sa se indrepte aceasta parte a lucrarii) este meschin si avid de bani, nedandu-se indarat de la nimic. In Laputa si Lagado, oamenii duc o viata atat de rupta de rosturile ei firesti incat jocul de perspective aminteste de folosirea caleidoscopului. Zugravindu-i pe savantii academiei din Lagado, care extrag razele soarelui din castraveti sau construiesc case pornind de la acoperis in jos, Swift parodiaza scolasticismul si speculatia stearpa, cu gandul la manifestarile ridicole ale Societatii Regale din Londra. Tabloul grotesc-sumbru, oferit de caleidoscop in Laputa, pregateste utopia din partea a patra a Calatoriilor, sugerarea unei societati naturale a oamenilor. Suprema pilda de intelepciune ne-o dau caii, stapanii yahoo-i; iar yahoo-ii devin, pana la urma, oglinda lui Gulliver si, prin el, a intregii umanitati. E ultimul instrument folosit de Swift si, totodata, ultima sa generalizare.

Ca si Utopia lui Thomas More, Calatoriile lui Gulliver, opera ce mixeaza autobiografia cu cronica sociala, constituie unul dintre cele mai pretioase documente ale epocii lui Swift, continuand sa fascineze prin geniul original al autorului cititori din intreaga lume, dupa aproape trei sute de ani de la aparitie (Prima editie romaneasca a Calatoriilor dateaza din anul 1848).

Traducere: Levitchi Leon D.
ISBN: 973-8171-83-0
Nr. Pagini: 336